The “Şogor”

Am aflat cu surpridere că în maghiară cuvântul “sógor” (ro. şogor) înseamnă cumnat. A fost cu atât mai amuzant să explic unor prieteni din Ungaria care este sensul general cu care este folosit cuvântul, cel puţin în cercul meu de cunoştinţe: “regionalism ardelenesc care pe lângă cumnat (sau rudă prin alianţă) este un apelativ folosit între bărbaţii care au avut (la momente diferite în timp) aceeaşi iubită”.

Deşi a trebuit să le explic austriecilor că se scrie cu “sch”, pentru a înţelege cum se pronunţă, iar finlandezilor şi polonezilor nu am avut habar cum sa le explic asta, am reuşit să încropesc un mic şogor fan-club în rândul prietenilor mei de peste hotare. Le-a fost aproape imposibil să nu scape un hohot sau un râs înfundat la auzirea explicaţiei conceptului. Până şi domnişoarele se uitau scurt în stânga-sus şi afişau un zâmbet vinovat la auzul explicaţiilor.

Ideea prinde. Mai întâi ca subiect de bârfă în jurul unui vin de Tokaji şi a unei sticle de Zubrowka, mai apoi ca discuţie la masă (epuizaserăm alte subiecte precum criza economică, saunele din Estonia sau drumul cu Transsiberianul :) ). Cel mai amuzant a fost să prezint conceptul unui geek sadea. M-am folosit, cum altfel, de o analogie SQL: “Risto dragă, tu eşti utilizatorul unei baze de date. Tu, ca şi utilizator înfocat faci un query pe o bază de date şi obţii rezultatul de care aveai nevoie în doi timpi şi trei mişcări”. Ochii încep să-i sclipească. “Acum imaginează-ţi numa’, un alt user a făcut cândva în trecut query-uri pe aceeaşi bază de date. Poate a obţinut rezultate mai satisfăcătoare decât tine, poate nu. Ştii tu cum e, doar nu aţi căutat amândoi exact acelaşi lucru. Ei bine, tu şi userul despre care vorbesc vă puteţi numi şogori, iar baza aia de date a facilitat relaţia voastră. La fel e şi cu fetele.” Bineînţeles că nu am apucat să termin bine ceea ce aberam şi omul se tăvălea de râs.

În altă ordine de idei, nu aş fi surprins să aud în curând despre un nou plug-in de Facebook prin care să te poţi link-ui cu toţi şogorii tăi. Mai delicată ar fi partea cu cei/cele care au facilitat relaţiile. Însă vorba aia, dacă tot e şogorie, să ştim şi cine a pus osu’ :D

Pe drumuri, prin Europa

Şansa a făcut să colind destul de mult Europa. De cele mai multe ori am făcut-o luând la propriu la pas drumuri şi autostrazi pentru a ajunge la destinaţie. Spun la pas pentru că au fost prea puţine dăţile în care să mă aflu în spatele volanului, ci mai degrabă umblând pe marginea drumului cu rucsacul în spate, în căutarea unei noi conversaţii despre te miri ce, cu cei cărora li se pare OK să oprească pentru a mă lua însoţitor.

Făcând autostopul am avut parte de cam trei tipuri de experienţe:

a) opresc cei cu seria 7 să te ia şi o dau la întors că trebuie să îşi scoată şi ei banii de benzină atunci când le spui că nu le poţi da bani (din principiu nu dau bani când fac autostopul, chiar dacă am destul la mine cât să merg cu orice altceva, inclusiv cu bolidul/coteţul celui care opreşte)

b) te iau în maşină oameni cu care de cele mai multe ori începi din cele mai interesante conversaţii (dacă înţelege ce îi spui de bani, omul care te ia mai mult ca sigur că e destul de dezgheţat cât să fie o plăcere să povesteşti cu el)

c) nu opreşte nimeni cu orele şi asta în timp ce se întunecă/începe să plouă torenţial/nu îţi mai priesc cele 60 de grade + de la nivelul asfaltului (cam pe atunci începe să ţi se pară interesantă ideea de gară/autogară) :)

Cea mai recentă călătorie am făcut-o cu maşina unui bun prieten din Budapesta, alături de încă doi colegi de-ai lui şi un prieten comun din Cracovia. Destinaţia: Zadar, Croaţia. Autostradă “all the way”. Pe drum, printre discuţii, şi subiectul “infrastructură”.

Laura (Budapesta): “Mă, la noi mai mult s-a construit înainte de a intra în UE. Acum când e vorba să mai facă ăştia un tronson de autostradă, hop! sar cu gura comunităţile locale care sunt deranjate că le va trece autostrada prea aproape de case!”

Kuni (Budapesta): “Da, cam aşa e. S-a construit mult atunci pentru că vroiam să ajungem la un standard ok pentru a ne fi mai uşor când intrăm în UE.”

Borys (Cracovia): “La noi se construieşte în draci acum. Găzduim Euro în 2012 şi trebuie să ne punem la punct infrastructura”.

Eu? Eu ce puteam aduce interesant în conversaţie? :D “Degeaba mai construiţi, în 2012 oricum se ia lumina”? Sau “la noi dau babele acatiste în biserici să le treacă şuşeaua prin faţa casei, mai că le-o intra vreun TIR în şpaiţ dacă tot e casa pusă în curbă”!? Nu… Am continuat să mă uit liniştit pe geam, admirând lacul Balaton, gândindu-mă că pe unde m-au dus drumurile prin Europa, numai în Macedonia (sau “FYR of Macedonia”, să nu se supere pe mine prietenii greci :p ) am mai văzut tranşee ca pe la noi prin asfalt. Mi-am mai amintit şi de cele 3 benzi dinspre Berlin, cei 193 km/h şi de sentimentul de demenţă ce te încearcă atunci când ştii că poţi zbura cu cât te ţine bujia. Şi-ntr-un final m-am trezit: use the şforţ, nea Berceanu!