Eco, un fel de emo

Conştiinţa se trezi într-unii dintre noi, şi brusc am devenit mai afectaţi şi totodată mai sensibili la nedreptăţile ce se întâmplă în lume, şi Doamne!, chiar în jurul nostru :)

Nu suntem cei puţini care fac ceva, ci dintre aceia cei mulţi care fac gură, se dau peste cap de trei ori şi se lovesc cu cărămida în piept cerând dreptate.  Ne place să pară că facem ceva, chiar dacă sunt numai planuri minuţios pregătite în drum spre job pentru a fi dezbătute şi disecate mai apoi cu colegii, cu prietenii, cu vreun amărât stresat la coadă la curent.

Fiecare vârstă ne oferă o scuză de a ne include în vreun grup, ne deschide calea spre apartenenţe, spre a socializa uneori chiar şi contextual. Sugarii au gaşca care are icter, la grădi sunt cei care nu mai fac în pat, la şcoală eşti fie cu ochelariştii, fie cu băieţii simpatici din ultimele bănci – cei aflaţi undeva la mijloc oricum nu contează. În adolescenţă poţi fi roacăr sau emo, dintre cei cu boxeri sau dintre cele cu bikini – categoriile opuse nu ne trezesc oricum amintiri placute :D

Ar mai fi facultatea, unde e relativ simplu: fie pierzi nopţile şi-ţi treci anul cum poţi, fie stai cu burta pe carte şi joci tabinet cu prietenii de la tine din generală aterizaţi şi ei la facultate.

Treaba devine nasoală când eşti deja “mare”. Om implicat, cu agendă, poate cu job şi dacă ai noroc şi cu rată la bancă. Uraa! Ce te faci nea’ Caisă? Trebuie desigur să gândeşti macro, doar nu o să faci gură în calitate de mândru datornic la Erste. Preocuparea ta trebuie să fie una groasă! Problema ta trebuie să fie şi problema omenirii! Intri în rândul celor care contează prin ceea ce cred. Militezi, dai din coate, şi bineînţeles dn gură. Dai mass cu filmuleţe în care Dove rade pădurea de palmieri şi cu eschimoşi ce dau puii de focă cu loţiune de bronzat cu factor de protecţie 10, cu miros de levănţică, rezistentă la apă – d’oh!. O freci la cap pe bunică-ta că e bine să recicleze ziarele ce le strânge din ’74 încoace şi îi baţi obrazu’ lu’ tac-tu când le bagă pe foc. Eşti eco! Eşti true!

Felicitări, trendsetter-le! Ia învaţă-i tu şi pe vecinii care aruncă sarmalele în coşul de gunoi de pe trotuarul din faţa scării cum e treaba cu ecologia. Nu, asta după ce ai venit de la job cu hârbul/seria 7  care mănâncă 12%, îţi cari cele 6 plase de plastic de Real în casă, dai drumul la manea/Slayer la maxim, porneşti apa să umple cada şi arunci jumate din mâncarea ce ţi s-a împuţit în frigider.

Data viitoare când îţi mai trece prin cap să spui că eşti eco/green/cumpătat şi că îţi pasă, mai bine ai merge la un plantat de mesteacăn in wikend sau ai face puţin voluntariat în timpul liber. Cine ştie, poate chiar o să îţi facă plăcere să igienizezi un parc – NU să “cureţi după alţii”. A, şi mai degrabă mi-ai atrage atenţia când începi să faci ceva, ca şi schimbare, decât să îmi reproşezi acum, când singura diferenţă e că mie nu îmi prea pasă, dar stau în banca mea, iar ţie nu îţi pasă, insă te agiţi când ai spectatori.

6 thoughts on “Eco, un fel de emo

  1. Io as vrea sa vad o realizare palpabila si mai ales durabila a lor. De mic copil am facut igienizari in parcuri, am plantat copaci, am decolamtat pesteri, am strans gunoiul din jurul cortului si l-am dus cu mine cand am plecat acasa. Eram cu picioarele in gunoi pana la genunchi si, chiar daca era al dracu de nasol, am dus-o la capat pt ca stiam ca fac un bine.

    Si in momentele alea nu ma gandeam la binele planetei, ca partea aia nu tine de niciunul dintre noi, decat daca avem niste superputeri…. Ma gandeam pe plan restrans: sa avem un parc mai curat, sa nu se defriseze padurile in asemenea mod, sa salvez un monument al naturii care ar trebui sa fie in conservare si retras de omenire.

    Ce vroiam sa zic prin aceste 2 paragrafe e ca am “facut” ecologie din ’98 si pana nu demult pentru a-mi pune amprenta pe anumite parti ale mediului inconjurator, accesibile mie si care necesitau interventia mea. Faptul ca, prin “a face” ecologie mi-am format un grup de prieteni cu care, chiar si dupa multi ani ma simt la fel de bine, este un lucru colateral. Pana la urma, daca nu ne-ar fi placut grupul sau colectivul, nu ajunge sa ne prea placa nici activitatea grupului.

    BBBul

  2. @BBB

    bănuiesc atunci că eşti la fel de amuzat ca şi mine când auzi de la “experţi” poveşti despre teoria dresului, nu despre cum a fost să dregi :)

  3. Sunt. Tre sa recunosc ca sunt. Cum zicea un prieten comun de-al nostru: “sunt 2 tipuri de eco: cei prin vorbe si cei prin fapte”. Are mare dreptate.

  4. Eu cred ca a fi “ecologic” este “la moda”. Iar cuvantul este folosit atat de mult, incat lumea nici nu ii mai simte intelesul cand il foloseste.

    Despre agricultura ecologica ce parere aveti? Ce potential credeti ca are Romania de a dezvolta acest tip de agricultura pe scara larga? Deocamdata mai putin de 1% din totalul terenului arabil la noi in tara este exploatat in sistem ecologic, restul foloseste ingrasaminte chimice si pesticide care “ataca” pamantul.

    Daca va intereseaza subiectul si doriti sa ajutati o echipa din Romania sa ajunga in finala concursului international CITIZEN ACT, intrati aici si scrieti-ne parerea voastra: http://www.citizenact.com/wiki_buc361.php.

  5. Salut Miha!

    Dacă prin “România” te referi la oameni, aş avea mari reţineri să afirm că s-ar putea face ceva pentru dezvoltarea pe scară largă a acestui tip de agricultură. Cum nimic nu este însă imposibil, îmi place să cred că schimbarea trebuie să pornească de undeva, iar oamenii implicaţi în acest proiect (aka echipa B39) au cu siguranţă ceea ce le trebuie pentru a reuşi.

    Vă ţin pumnii, pentru că mi-e dor şi mie de roşiile cărnoase despre care vorbea Jlo ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>