Doamne, da-le gropi in drum.

Urasc aglomeratia, de aceea merg pe jos. Nu am o problema cu cei care prefera sa se plimbe cu masina pana prin oras, deoarece si mie imi place sa conduc.

Aveam o problema cu aglomeratia din oras, pana ce mi-am dat seama ca asta se rezuma la strazile inguste, intersectii prost semnalizate si gropi ce te indeamna la slalom. Apropo, un militian in intersectie mai mult incurca decat descurca. Stati si priviti (nu din masina), e amuzant :)

De pe trotuar lumea se vede mult mai interesant. E inutil sa vorbesc despre numarul masinilor din oras si felul in care acestea afecteaza aerul ce il respiram, in contextul in care la noi ecologia e o fiţă, iar copiii ce ies duminica sa planteze un copac sunt luati la fuga de minoritatea rroma. Totusi, revenind la avantajele trotuarului, pietonii (inca mai) stiu sa spuna “pardon” cand nu au loc de tine.

Imi vine in gand un nene pe nume Andi Moisescu, foarte simpatic de altfel, care a avut inspiratia sa apara la una din emisiunile sale cu un tricou simplu purtand un mesaj la fel de simplu: “Cine claxoneaza la volan e penibil.” Nu e nevoie de cuvinte mari pentru a exprima ceva ce in fond trebuie sa fie pe intelesul tuturor.

Nu mi se intampla des sa fiu claxonat, iar asta poate pentru ca nici nu imi place sa stau in loc. Fac ceea ce un cunoscut ar numi “fluidizarea traficului” :D , insa nu, nu sunt ala cu A4-ul care sta ca prostul in curul tau cu lautarii la maxim si face depasiri pe trecerea de pietoni. Totusi, felul in care unii dintre consatenii nostri aleg sa foloseasca unealta asta e ceva de-a dreptul fascinant.

S-a facut verde si nu ai plecat cu demaraj?! Claxon. Ai oprit la trecere sa nu o iei pe baba Nina pe capota?! Claxon. Ai indraznit sa treci strada pe zebra?! Claxon. Ai prostul obicei sa dai prioritate de dreapta?! Te-ai prins. De la flatarea fetelor de pe trotuar, pana la ovationarea unui inceput de manea, claxonul a devenit mijloc de exprimare in trafic.

Recent, conducand 1900 km din Berlin la volanul unei masini nou-cumparata, am descoperit abia la intrarea in tara ca siguranta ce alimenta claxonul masinii era arsa. Noapte fiind deja, am vrut sa atentionez un biciclist zarit in 5 metri ca nu e ok sa mearga ca la ma-sa pe ulita fara sa-i reflecte cocoasa. In Germania, Austria si Ungaria claxonul mi-a fost intr-atat de inutil incat nici nu m-am gandit sa verific ca exista.

Nu cred nici ca altii ca “asa e normal”, si ca la noi civilizatia a ramas la vama. E ceva ce tine, la fel ca multe altele, de bunul simt – acel lucru atat de simplu incat de multe ori mi se pare ca uitam ca il avem prin buzunar. In  Cluj, asteptand o prietena undeva in spatele Universitatii Tehnice de pe Daicoviciu, mi-a fost dat sa vad o faza mai rara pe la noi.

Un baiat la vreo 19-20 de ani intra cu masina de pe o strada cu sens unic, ticsita de masini parcate pe ambele sesuri, pe o alta strada la fel de aglomerata si flancata de masini parcate. Doua ghinioane a avut baiatul: 1. o domnisoara isi parcase Ford-ul Ka pe coltul celor doua strazi si 2. el conducea un Logan combi de transport marfa. In spatele lui – coloana de masini, din dreapta – coloana de masini ce doreau sa merga inainte, pe strada care facuse cu jumatate de masina stanga pustanul.

Daca ar fi fost si altundeva prin tara ar fi avut probabil si alt ghinion: vreo 5 flegme pe parbriz si laude mamei sale. Se strang vreo 10 masini pe cele doua strazi acum blocate in intersectia minune. Trece un minut si eu deja nu ma mai uitam dupa studente. Trec doua minute si baiatul facea manevre disperate. Dupa aproximativ 3 minute (estimez eu), se da un domn facut jos dintr-un Opel: “mama, il tupaie ardeleneste – apasat si cu rabdare” imi zic in minte. Gresit: omul incepe se il dirijeze pe baiat si o trimite pe nevasta sa ii roage pe cei de pe cealalta strada sa dea un pic masinile inapoi pentru a ajuta.

6 masini dau inapoi, alti doi soferi ies sa ajute la ghidare, fac chiar glume intre ei si se amuza pe seama incepatorului care nu apreciase bine unghiul in care trebuia sa intre in intersectie. Totul dureaza 5 minute. Da, mi-am revenit cu greu: nimeni nu a claxonat, nimeni nu a injurat. Ma indoiesc ca oamenii aia nu erau grabiti sau ca erau cu totii scoliti la Viena.

Inapoi pe pamanat? Da, ma dezgusta nesimtirea.  Daca iti iei masina in leasing si ai numere de Bucale, nu te comporta ca ultimul cocalar din satul cu ministrii.

2 thoughts on “Doamne, da-le gropi in drum.

  1. Bine te-am gasit Lexule, si evident ca si in Real Life nu ma dezamagesti nici in online.

    Dupa politeturile de rigoare de la un om prima data pe blogul tau, lasa-ma sa iti multumesc pentru imaginea pe care o promovezi clujului, da stiu suntem oameni “faini” si mai “molcomi” asa de felu’ nostru, dar avem si noi papagali, cretini, boi, claxonisti si pitzi un VW beetle…

    Mersi inca o data!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>